La fel ca orice produs de consum, şi legile trec prin mai multe etape de verificare chiar dacă au scăpat de tranzitul prin Parlament. Curtea Constituţională este unul dintre primele foruri sesizate care se poate pronunţa pe calitatea unei legi, adică dacă aceasta contravine sau nu altor prevederi din legea fundamentală. Însă procedura „de control a calităţii” actelor normative nu se opreşte aici. Şi şeful statului poate contesta anumite prevederi ale unei legi sau ale unui pachet de legi. Şi astfel, legea respectivă este retrimisă la Parlament. Mai întâi ajunge pe masa comisiilor juridice, apoi reintră în plen pentru vot. Cu sau fără noi observaţii ale Curţii Constituţionale ajunge iar la preşedinte la promulgare.
Dacă se exercită dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale potrivit unui articol din Constituţie cu privire la o lege adoptată de Parlament, aceasta se trimite Curţii Constituţionale. În cazul în care Curtea declară neconstituţionalitatea legii sau a unor prevederi ale acesteia, Camera Deputaţilor reexaminează legea sau prevederile respective, în vederea punerii lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Raportul Comisiei juridice va cuprinde propuneri pentru eliminarea sau modificarea prevederilor declarate neconstituţionale prin decizia Curţii Constituţionale. Acesta se dezbate conform procedurii legislative obişnuite. Cu prilejul reexaminării, Camera Deputaţilor va efectua corelările tehnico-legislative necesare. Tratatul sau acordul internaţional declarat ca fiind neconstituţional nu poate fi ratificat.
Preşedintele poate cere o singură dată reexaminarea
Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de când Preşedinţia o primeşte. Înainte de promulgare, preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii. Reexaminarea legii de către Camera Deputaţilor va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii. Reexaminarea legii se efectuează mai întâi de Camera Deputaţilor dacă aceasta a fost prima Cameră sesizată. În caz contrar, Senatul se pronunţă primul pe proiectul întors de la promulgare. Cererea Preşedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinată de comisia permanentă sesizată în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativă. Acest for va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecţiile formulate în cererea de reexaminare. Raportul comisiei împreună cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor după regulile procedurii legislative. Promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.
Cum se rezolvă orice problemă?
Dacă una din Camere adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră, preşedinţii Camerelor vor iniţia, prin intermediul unei comisii formată atât din senatori cât şi din deputaţi, procedura de mediere. Comisia de mediere încearcă eliminarea textelor aflate în divergenţă prin redactarea unei reglementări unitare a celor două Camere. Propunerile comisiei de mediere se înscriu într-un raport care este supus dezbaterii şi adoptării celor două Camere, în şedinţe separate. În cazul în care Camerele îşi însuşesc raportul Comisiei de mediere, legea se trimite spre promulgare. În cazul în care Comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergenţă ori dacă una din Camere nu aprobă raportul Comisiei de mediere, în întregime sau parţial, textele aflate în divergenţă se supun dezbaterii în şedinţa comună a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor şedinţe. Prevederile privind medierea se aplică în cazul legilor constituţionale, precum şi al proiectelor de legi şi propunerilor legislative în curs de legiferare, înregistrate înainte de adoptarea legii de revizuire a Constituţiei. (Mesagerul de Vâlcea )

Derularea procedurii legislative în plenul Camerei presupune o dezbatere generală asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative şi o dezbatere pe articole dacă în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse. Dar traseul unei legi nu se opreşte imediat ce a fost adoptată de plen, ci trece şi pe la Guvern, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Avocatul Poporului, iar apoi este trimisă la preşedinţie spre promulgare.

După aprobarea ordinii de zi de către Cameră pentru orice şedinţă de plen, proiectele de lege şi propunerile legislative se supun dezbaterii şi adoptării, în succesiunea în care ele au fost înscrise în ordinea de zi. Dezbaterea generală este precedată de prezentarea de către iniţiator a motivelor care au condus la promovarea iniţiativei legislative. Intervenţia iniţiatorului este urmată de prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond. Raportul este prezentat de preşedintele comisiei sau de un raportor desemnat de for. După prezentarea raportului, preşedintele de şedinţă dă cuvântul deputaţilor, în ordinea înscrierii lor la cuvânt. Iniţiatorul proiectului sau al propunerii legislative, preşedintele comisiei sesizate în fond sau raportorul acesteia au dreptul să ia cuvântul înainte de închiderea dezbaterii generale. În faza dezbaterilor generale nu pot fi propuse amendamente. Dacă în raportul comisiei se propune respingerea iniţiativei legislative, după încheierea dezbaterii generale preşedintele de şedinţă supune votului Camerei iniţiativa sau votul poate fi dat şi într-o şedinţă specială de vot.
Cine ia cuvântul la dezbaterile generale?
Dacă în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse, Camera trece la dezbaterea pe articole a iniţiativei legislative. La discutarea articolelor pot lua cuvântul: deputaţii, reprezentantul Guvernului sau al iniţiatorului şi raportorul comisiei sesizate în fond. În luările de cuvânt, pot fi făcute doar amendamente ce privesc probleme de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice. Discutarea articolelor începe cu amendamentele depuse la comisii, admise şi respinse. În cazul în care amendamentele au consecinţe importante asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative, preşedintele de şedinţă poate hotărî trimiterea textelor în discuţie comisiilor sesizate în fond. Iniţiatorul amendamentului şi reprezentantul Guvernului au dreptul să fie ascultaţi în cadrul comisiei.
Camera se pronunţă prin vot distinct asupra fiecărui amendament, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
Şeful statului aprobă şi el orice lege
Dacă există cvorum legal, proiectul de lege sau propunerea legislativă în ansamblu se supun Camerei spre adoptare în forma rezultată din dezbaterea pe articole. Proiectele sau propunerile de revizuire a Constituţiei se adoptă cu votul a cel puţin 2/3 din numărul membrilor fiecărei Camere. Legile organice se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere. Legile ordinare se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră. Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se semnează de preşedintele acesteia. Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se înaintează Senatului, în calitate de Cameră decizională, cu menţionarea prevederilor care ţin de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor, dacă este cazul. Guvernul va fi înştiinţat despre acest lucru. Legea adoptată de Camera Deputaţilor pe care Senatul s-a pronunţat ca primă Cameră sesizată ori, după caz, în calitate de Cameră decizională pentru unele prevederi, semnată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, se comunică, cu cinci zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Dacă legea este adoptată în procedură de urgenţă, termenul este de două zile. După împlinirea acestor termene legea se trimite, sub semnătura preşedintelui Camerei Deputaţilor, Preşedintelui României în vederea promulgării.(Mesagerul de Vâlcea )

Parlamentarii se ceartă şi votează, cam asta crede aproape toată lumea despre activitatea aleşilor în băncile Camerei Deputaţilor şi Senatului. Însă voturile se dau pe legi, de mai multe ori, în mai multe foruri ale Parlamentului, sau, cel mai corect spus, fiecare iniţiativă legislativă trece printr-o procedură standard, care şi defineşte activitatea senatorilor şi deputaţilor. Iar aşa-zisele confruntări de opinii sunt generate, de cele mai multe ori, de punctele de vedere diferite asupra unor legi, sau în funcţie de interpretarea actelor normative.

Parlamentul României adoptă legi, moţiuni şi hotărâri. Legile sunt împărţite în trei categorii, respectiv legi constituţionale, prin care se modifică Constituţia, legi organice şi legi ordinare. Etapele principale ale procedurii legislative sunt: iniţiativa legislativă, sesizarea Camerelor, examinarea proiectelor de lege în comisii parlamentare, dezbaterea în şedinţe plenare, votul, controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare, adică dacă legea este conformă prevederilor legii fundamentale, şi promulgarea acestora de către Preşedintele României. În condiţiile prevăzute de Regulament, Camera Deputaţilor poate adopta proiecte de legi şi propuneri legislative în procedură obişnuită sau în procedură de urgenţă. Iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, deputaţilor, senatorilor, precum şi unui număr de 100.000 de cetăţeni cu drept de vot, în condiţiile prevăzute de Constituţie.
Senatul şi Camera îşi impart prioritatea
Cele două camere ale Parlamentului îşi împart, conform Constituţiei, şi nu la voia întâmplării, prioritatea decizională pe anumite legi. Camera Deputaţilor se pronunţă în calitate de primă Cameră sesizată asupra proiectelor de legi şi propunerilor legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestora, precum şi asupra anumitor proiecte de legi organice, enumerate expres şi limitativ de Constituţie. Pentru proiectele de legi şi propunerile legislative de nivelul legilor ordinare, altele decât cele care privesc tratatele, acordurile internaţionale şi măsurile legislative ce rezultă din aplicarea acestora, precum şi pentru proiectele de legi organice, altele decât cele prevăzute de Constituţie, Camera Deputaţilor se pronunţă în calitate de Cameră decizională. Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru legile de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile, iar pentru legile de aprobare a ordonanţelor de urgenţă de 30 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate şi se trimit Senatului în vederea dezbaterii şi adoptării.
O lege este votată de mai multe ori!
Proiectele de legi sau propunerile legislative se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor cu avizul Consiliului Legislativ. După primirea şi înregistrarea acestora, Biroul permanent al Camerei le distribuie parlamentarilor şi le trimite comisiilor permanente pentru examinarea în fond sau pentru avizare. După primirea proiectelor de legi sau a propunerilor legislative, deputaţii, grupurile parlamentare şi Guvernul pot face amendamente motivate în scris la proiectele sau propunerile legislative respective. Amendamentele se supun examinării comisiilor competente. Comisia permanentă sesizată în fond întocmeşte un raport care va propune adoptarea, adoptarea cu modificări sau respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative examinate şi va cuprinde amendamentele admise şi amendamentele respinse. Raportul se referă şi la avizele celorlalte comisii, avizul Consiliului Legislativ, punctul de vedere al Guvernului, precum şi la alte avize, dacă este cazul. Raportul întocmit de comisia sesizată în fond se difuzează de către Biroul permanent membrilor Camerei şi Guvernului. Proiectele de lege şi propunerile legislative, pentru care s-a întocmit un raport din partea comisiei sesizate în fond, se înscriu pe ordinea de zi a Camerei. Acestea sunt dezbătute pe îndelete, împreună cu amendamentele adoptate de comisii precum şi cu cele respinse. Apoi se trece la votul amendamentelor şi apoi al legii. (Mesagerul de Vâlcea )

Deşi sunt puternici datorită atribuţiilor cu care au fost învestiţi de către electorat, politicienii din băncile Parlamentului nu sunt de capul lor la Camera Deputaţilor. Imediat după alegeri, majoritatea acestora se afiliează grupului parlamentar al partidului sub sigla căruia au candidat. Însă, există diverse situaţii în care aceştia renunţă la apartenenţa la un grup politic din Parlament în favoarea altuia, sau se declară independenţi de orice coloratură politică. Dar ce este grupul parlamentar?
Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaţilor. Ele se pot constitui din cel puţin zece deputaţi care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid, ale aceleiaşi formaţiuni politice, alianţe politice sau alianţe electorale. Deputaţii unui partid sau ai unei formaţiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar. Politicienii care au candidat pe listele unei alianţe politice sau alianţe electorale şi fac parte din partide politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor din care fac parte. Aleşii partidelor politice, formaţiunilor politice, alianţelor politice sau alianţelor electorale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite. Însă, parlamentarii care reprezintă minorităţile naţionale, altele dacât minoritatea maghiară, pot constitui un singur grup parlamentar.
Fiecare grup are o conducere stufoasă
În prima sa şedinţă, fiecare grup parlamentar procedează la desemnarea conducerii proprii, alcătuită dintr-un lider şi, după caz, din unul sau mai mulţi vicelideri şi un secretar. Liderul grupului prezină Camerei coloratura politică a acestuia, precum şi componenţa lui numerică şi nominală. În prima şedinţă de constituire a Camerei Deputaţilor, grupurile parlamentare sunt prezentate în ordinea mărimii acestora, rezultată în urma alegerilor. Preşedintele Camerei Deputaţilor împreună cu liderii grupurilor parlamentare repartizează la începutul primei sesiuni a legislaturii, locurile în sala de şedinţe pentru fiecare grup parlamentar. Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obţinut mandate în urma alegerilor este interzisă. Dacă un parlamentar îşi părăseşte grupul, sau dacă se produce vreo rocadă de funcţii, sau orice altă modificare intervenită în componenţa unui grup parlamentar se aduce la cunoştinţă preşedintelui Camerei Deputaţilor sub semnătura liderului grupului şi, după caz, a deputatului. Preşedintele Camerei Deputaţilor informează deputaţii, în şedinţă publică, asupra modificărilor intervenite în componenţa grupurilor parlamentare.
Care este rolul acestor grupuri?
Grupurile parlamentare îndeplinesc un rol major în activitatea Camerei Deputaţilor atât în ceea ce priveşte constituirea organelor de lucru şi de conducere, cât şi în ceea ce priveşte definirea atitudinii şi a poziţiei politice a deputaţilor faţă de proiectele de lege supuse dezbaterii. Astfel, grupurile parlamentare fac propuneri pentru componenţa Comisiei de validare a mandatelor de deputat, propun candidaţi pentru alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor şi pentru alegerea membrilor Biroului permanent, în limita locurilor ce le revin, prezintă opţiunea deputaţilor din respectivul grup pentru a face parte din comisiile permanente, avansează propuneri pentru funcţiile din birourile acestora şi desemnează deputaţii care vor face parte din alte comisii ale Camerei Deputaţilor, cu respectarea configuraţiei politice a acestui for legilslativ. Grupurile aleşilor stabilesc un echilibru politic, dar, la fel de bine, pot cere revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor conducerii comisiilor permanente, propuşi de grupul respectiv. Reprezentanţii grupurilor politice participă la stabilirea ordinii de zi şi pot cere modificarea ordinii de zi a şedinţelor dn plen ale Camerei Deputaţilor, pot prezenta amendamente şi pot cere încheierea dezbaterii asupra unei probleme puse în discuţia şedinţei. Una dintre cele mai uzitate atribuţii ale acestora este solicitarea verificării întrunirii cvorumului în cursul şedinţelor în plen. Grupurile parlamentare, în funcţie de ponderea lor în Camera Deputaţilor, au la dispoziţie logistica necesară în vederea desfăşurării activităţii, autoturisme, personal de secretariat şi de specialitate, potrivit hotărârii Biroului permanent. (Mesagerul de Vâlcea )

Preşedintele Camerei Deputaţilor joacă un rol important în actul democratic. Cel care deţine această funcţie are mai multă prioritate decât orice ministru sau chiar premier. Altfel spus, şeful deputaţilor este cel de-al treilea om în stat, după preşedintele ţării şi după preşedintele Senatului. Şi puterile sale sunt destul de numeroase, bine definite prin Constituţie, însă limitate în anumite privinţe.

Preşedintele Camerei Deputaţilor are o categorie largă de atribuţii. Acesta îi convoacă pe deputaţi în sesiuni ordinare sau extraordinare, conduce lucrările plenului Camerei Deputaţilor, asistat obligatoriu de doi secretari, şi asigură menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum şi respectarea prevederilor regulamentului aleşilor. Şeful deputaţilor are şi rol de moderator al dezbaterilor. Acesta acordă cuvântul, conduce discuţiile, sintetizează problemele puse în dezbatere, stabileşte ordinea votării, precizează semnificaţia votului şi anunţă rezultatul acestuia. Aşa cum vă informam şi în numărul trecut al ziarului „Mesagerul de Vâlcea”, cel de-al treilea om în stat conduce şi lucrările şedinţelor Biroului permanent, adică al conducerii acestei camere a Parlamentului. În caz de nevoie, acesta sesizează Curtea Constituţională privind unele acte normative. Mai mult, acesta trebuie să asigure trimiterea de îndată la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de legi adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ori, după caz, preşedintelui României, spre promulgare, a legilor votate, în termenele legale. Şeful Camerei Deputaţilor nu doar reprezintă România în relaţiile interne şi externe, ci trebuie să le dea aleşilor explicaţii privind utilizarea fondului de protocol pe care îl are la dispoziţie.
Ce atribuţii are Biroul permanent?
Biroul permanent sau conducerea are, la fel ca şi preşedintele, o serie de aribuţii în domenii total diferite. Acest for propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare, solicită preşedintelui deputaţilor convocarea unei sesiuni extraordinare, supune aprobării Camerei Deputaţilor regulamentul acesteia, precum şi propunerile de modificare. De asemenea, Biroul prezintă Camerei Deputaţilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar, pregăteşte şi asigură desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor Camerei Deputaţilor, primeşte sub formă electronică şi asigură difuzarea pe site-ul Camerei Deputaţilor a proiectelor de legi, propunerilor legislative, proiectelor de hotărâri ale Camerei Deputaţilor, amendamentelor primite de la Guvern şi rapoartelor comisiilor parlamentare. În funcţie de ceea ce decid membri conducererii, iniţiativele legislative parcurg diverse trasee prin Parlament. Mai exact, acestea poti fi reţinute spre dezbatere şi adoptare de Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată sau trimise mai întâi la Senat pentru care Camera Deputaţilor este Cameră decizională, adică are ultimul cuvânt din Parlament pe o lege prin exprimarea votului său. În afară de distribuirea la casetele deputaţilor a programului de lucru şi a documentelor de pe ordinea de zi a şedinţelor, acest for rezolvă orice sesizare privind situaţia de incompatibilitate, vacantare, blocaj sau comportament abuziv din partea unui grup de deputaţi.
Administrează şi controlează serviciile Camerei
Pe lângă deciziile politice şi de organizare legislativă, acestui for de conducere îi revin şi unele atribuţii strict administrative. Concret, Biroul permanent conduce şi controlează serviciile Camerei Deputaţilor, aprobă regulamentul privind paza şi accesul persoanelor în Palatul Parlamentului, avizează şi supune aprobării plenului Camerei structura organizatorică, organigrama şi regulamentul serviciilor Camerei Deputaţilor. Conducerea    se mai ocupă şi de organizarea relaţiilor cu parlamentele altor state, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politică externă şi a altor comisii permanente, informând Camera Deputaţilor asupra măsurilor stabilite, inclusiv cu privire la componenţa nominală a delegaţiilor. În prealabil însă, supune spre aprobarea tuturor deputaţilor componenţa delegaţiilor permanente acreditate la organizaţiile parlamentare mondiale, pe baza consultării grupurilor parlamentare şi cu respectarea configuraţiei politice iniţiale a Camerei. Nu în ultimul rând, conducerea propune Camerei Deputaţilor numirea secretarului general şi a secretarului general adjunct. (Mesagerul de Vâlcea )

În numerele trecute ale ziarului „Mesagerul de Vâlcea” aţi aflat răspunsul la întrebarea „Ce este Parlamentul?” şi care este rolul acestuia în democraţie. Deputatul UNPR, Constantin Mazilu, vă reprezintă în Parlamentul României. Totuşi, arhitectura politică, la care contribuie şi parlamentarul de Bălceşti, rămâne încă o necunoscută pentru majoritatea românilor. „Mesagerul de Vâlcea” vă arată, pe parcursul mai multor numere, care este adevărata faţă a Parlamentului întocmai pentru a înţelege mai bine tipul democraţiei româneşti.

Structurile interne ale Camerei Deputaţilor sunt constituite din: Biroul Permanent, grupurile parlamentare şi comisii parlamentare. Cu alte cuvinte, preşedintele Camerei nu ia singur deciziile. Biroul permanent sau conducerea este compusă din: preşedinte, patru vicepreşedinţi, patru secretari şi patru chestori. Preşedintele Camerei are puteri sporite, acesta fiind şi şeful Biroului Permanent. Spre deosebire de ceilalţi membri ai garniturii de conducere, preşedintele Camerei are mandat de 4 ani. Acesta se alege prin vot secret la începutul legislaturii, adică al celor 4 ani de mandat în Parlament. În schimb, ceilalţi membri ai Biroului permanent sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni parlamentare. Grupurile parlamentare se constituie prin asocierea deputaţilor care au candidat la alegeri sub sigla aceluiaşi partid politic, ale aceleiaşi formaţiuni politice, alianţe politice sau alianţe electorale. Un grup parlamentar trebuie sa aibă cel puţin zece deputaţi. Grupurile parlamentare reflectă configuraţia politică a Camerei Deputaţilor.
Ce sunt comisile permanente?
În Camera Deputaţilor s-au constituit mai multe comisii permanente. Toţi deputaţii activează în cel puţin o comisie de specialitate. Comisiile permanente poartă titulatura domeniului în care activează la nivel legislativ. Astfel s-au constituit Comisia pentru politică externă, cea pentru agricultură, cea de buget, pentru drepturile omului, pentru administraţie publică, pentru muncă, pentru sănătate, învăţământ, cultură, juridică, pentru apărare, pentru cercetarea abuzurilor, pentru regulament, pentru tehnologia informaţiilor şi pentru egalitatea de şanse. În afara comisiilor permanente pot fi înfiinţate şi comisii de anchetă şi alte comisii speciale. Comisiile parlamentare sunt alcătuite, pe cât posibil, pe baza configuraţiei politice a fiecărei Camere. Ca activitate, în principal, comisiile permanente elaborează rapoarte şi avize privind documentele ce urmeaza a fi puse în dezbaterea Camerei şi exercită controlul parlamentar.
Cum se constituie Camera Deputaţilor?
Camera Deputaţilor nou-aleasă se întruneşte în ziua şi la ora stabilite prin actul de convocare emis de Preşedintele României, în conformitate cu prevederile Constituţiei. Până la alegerea Biroului Permanent, lucrările Camerei Deputaţilor sunt conduse de cel mai în vârstă deputat, în calitate de preşedinte de vârstă, asistat de 4 secretari desemnaţi din rândul celor mai tineri deputaţi. Pentru validarea mandatelor, Camera Deputaţilor alege în prima sa şedinţă o comisie compusă din 30 de deputaţi, care să reflecte configuraţia politică a Camerei, aşa cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare. Camera Deputaţilor se întruneşte în şedinţă, de drept, în a cincea zi de la constituirea Comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia. Raportul Comisiei de validare se prezintă Camerei Deputaţilor de către preşedintele acesteia. Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Camera Deputaţilor este legal constituită după validarea a două treimi din mandatele de deputat.
Preşedintele Camerei, ales prin vot secret
După constituirea legală a Camerei Deputaţilor se alege preşedintele Camerei Deputaţilor şi apoi ceilalţi membri ai Biroului permanent al acesteia. Preşedintele Camerei Deputaţilor este ales pe durata mandatului Camerei Deputaţilor, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singură propunere. Este declarat ales preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a întrunit votul majorităţii deputaţilor. Dacă nici un candidat nu a întrunit, după două tururi, votul majorităţii deputaţilor, se organizează noi tururi de scrutin, în urma cărora va fi declarat preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a obţinut majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi, în condiţiile întrunirii cvorumului de şedinţă. (Mesagerul de Vâlcea )

Deputatul UNPR, Constantin Mazilu, este printre puţinii parlamentari care nu a stat cu braţele în sân în faţa deznădejdii sinistraţilor din Moldova. Ca de obicei, parlamentarul n-a rămas indiferent la suferinţa oamenilor şi a băgat mâna adânc în buzunar pentru a-şi ajuta semenii. Alesul de Bălceşti a donat trei tone de făină şi alte două tone de mălai sinistraţilor din judeţul Suceava. „Niciodată nu am rămas indiferent la suferinţa aproapelui. De câte ori am putut să ajut pe cineva am făcut-o din toată inima. Sinistraţii din judeţul Suceava aveau şi încă mai au nevoie de ajutor. Am făcut donaţii şi am de gând, alături de colegii mei din UNPR, să facem în continuare tot ceea ce este omeneşte posibil să-i ajutăm pe aceşti oameni loviţi de soartă. Vom insista şi la guvern”, dă asigurări Constantin Mazilu. Şi parlamentarul nu se opreşte aici şi dovedeşte încă o dată, chiar dacă nu mai era nevoie, că faptele sunt mult mai importante decât vorbele aruncate în vânt. Drept urmare, Mazilu i-a cerut explicaţii ministrului Mediului, Laszlo Borbely, despre lucrările de regularizare ale râului Cerna.

Cere sprijin pentru regularizarea Cernei

Îngrijorat din cauza revărsărilor unor râuri din mai multe zone ale ţării, Constantin Mazilu i-a cerut socoteală şefului de la Mediu, Laszlo Borbely, pentru lipsa de interes manifestată de autorităţi faţă de pericolul pe care l-ar putea reprezenta şi râul Cerna. „Doresc să vă informez că, în urma defrişărilor zăvoiului râului Cerna, afluent al râului Olteţ, fenomenul de eroziune de maluri este foarte accentuat, mai ales în zona localităţilor Fârtăţeşti, Lădeşti şi Lăpuşata”, i-a explicat deputatul de Bălceşti lui Borbely. Mai mult, parlamentarul UNPR l-a atenţionat pe şeful de la Mediu că în comuna Lăpuşata râul tinde să-şi schimbe cursul şi afectează şi structura de rezistenţă a podului care face legătura între satul Săruleşti şi comuna Bungeţi. În replică, ministrul Mediului spune că are de gând să folosească fonduri europene pentru regularizarea albiei afluentului Olteţului, dar nu precizează când vor începe lucrările. „Obiectivul de investiţii – Regularizare pârâu Cerna şi afluenţi pe sectorul Rugetu-Măciuca, judeţul Vâlcea – este cuprins în Proiectul F/P 1579 (2006) cu finanţare din credite externe acordate de Banca de Dezvoltare a Comunităţii Europene şi cofinanţate de la bugetul de stat”, afirmă Borbely. Conform acestuia ar urma să intre în reabilitare suprafaţa de lângă podeţul din satul Valea Ursului, zona punţii pietonale din satul Becşani, cea din dreptul fostei staţii de asfalt din Lădeşti, a troiţei din satul Măldăreşti, cât şi albia râului din dreptul podului nou din satul Bereşti. După graficul de la ministerul Mediului, aproximativ 2 kilometri de mal vor fi întăriţi şi înălţaţi prin lucrări specifice. În ciuda datelor pe care le oferă cu dărnicie, Laszlo Borbely spune că „în funcţie de alocaţiile ce vor fi repartizate, lucrările vor fi finalizate în concordanţă cu graficul de execuţie declarat de antreprenor în maxim 24 de luni”. (Mesagerul de Vâlcea )

Vacanţa parlamentară i-a lăsat pe mulţi dintre politicieni fără replică. Brusc, majoritatea aleşilor au lăsat baltă tot scandalul legat de majorarea TVA şi de creşterea preţurilor, refugiindu-se care încotro în „muţenia” de vacanţă. Parlamentarii UNPR au pus pe ultimul plan concediul, venind cu noi soluţii pentru combaterea crizei economice, dar şi a celei sociale.

Preşedintele executiv al UNPR, Gabriel Oprea, a găsit o nouă soluţie pentru atragerea de fonduri la bugetul statului. Propunerea lui Oprea nu-i vizează pe săraci, ci pe cei cu averi consistente. Şeful Apărării crede că prin aplicarea taxei pe averea afişată s-ar strânge la bugetul de stat două miliarde de euro anual. “Prin această taxă de solidaritate pe avere, am identificat că la bugetul statului, anual, pot veni aproximativ două miliarde de euro”, a punctat Oprea. Acesta dă asigurări că propunerea lui se va materializa într-o lege care va intra în dezbaterea Parlamentului “cel mai târziu, la 1 septembrie, odată cu noua sesiune parlamentară”. “UNPR nu-şi va lua vacanţă. Toţi parlamentarii noştri, în teritoriu, vor fi racordaţi la problemele românilor. Nu luăm vacanţă şi cred că nici un om politic raţional nu îşi poate lua vacanţă, în momentele în care trebuie să fie alături de români”, a mai apreciat liderul UNPR.
Unii se distrează, alţii muncesc
Şi, într-adevăr, parlamentarii UNPR muncesc chiar dacă e vacanţă parlamentară. Deputatul colegiului Bălceşti, Constantin Mazilu, s-a interesat la şeful Mediului, deputatul UDMR, Laszlo Borbely, ce se întâmplă cu procesul de colectare a deşeurilor care nu doar că strică peisajele, ci poluează mediul. Drept răspuns la insistenţele parlamentarului UNPR, udemeristul s-a apucat să înşire toate ordonanţele de urgenţă sau hotărârile de guvern care reglementează acest domeniu. Ministrul nu a suflat în schimb nici un cuvânt despre cauzele care împiedică apariţia efectelor benefice prin aplicarea legilor. Borbely spune doar că de colectarea selectivă, transportul, neutralizarea, valorificarea şi eliminarea finală a deşeurilor inclusiv a celor menajere periculoase trebuie să se ocupe autorităţile administraţiei publice locale. De asemenea, tot acestora le revine sarcina de a asigura spaţiile necesare pentru “colectarea selectivă a deşeurilor”, dotarea cu containere specifice fiecărui tip de deşeu precum şi funcţionarea lor. Ceea ce orice român învaţă de la grădiniţă, ministrul Mediului repetă şi el, respectiv că instituţiile publice, asociaţiile, fundaţiile şi persoanele fizice au obligaţia să depună deşeurile în containere diferite, inscripţionate corespunzător şi amplasate la vedere. Nici operatorii economici nu scapă de ochiul ministrului. Borbely susţine că cei care le introduc pe piaţă sunt responsabili pentru ambalajele secundare.
Borbely aşteaptă salvarea prin… ecotaxă
După lecţiile privind gestionarea deşeurilor, ministrul Mediului i-a prezentat deputatului Constantin Mazilu şi planurile de pe hârtie de strângere a deşeurilor. Astfel, potrivit lui Laszlo Borbely între anii 2007-2017 se va proceda la extinderea colectării selective a deşeurilor la nivel naţional. După 2017 şi până în 2022, figurează între măsurile de conservare a mediului să se treacă la colectarea selectivă a deşeurilor şi în mediul rural. Cel puţin teoretic, conform datelor din Ministerul Mediului, anul trecut acest tip de colectare s-ar fi desfăşurat la nivelul a 399 de localităţi din toată ţara. Pe lângă seria de planuri, şeful Mediului a făcut şi câteva calcule privind pungile din plastic. Acesta speră ca, pe viitor, să dispară deşeurile de pe câmpuri, cu care ne transportăm cumpărăturile nu prin vreun miracol, ci prin responsabilizarea populaţiei prin creşterea costurilor pungilor.
Reabilitarea a 10.000 de km de drumuri, împotmolită în grafice
Starea deplorabilă a majorităţii căilor de rulare din judeţul Vâlcea l-a determinat pe Constantin Mazilu să le ceară miniştrilor explicaţii în mai multe rânduri. Cel mai recent efort al deputatului Mazilu depus în acest sens este interpelarea adresată ministrului Dezvoltării Regionale, Elena Udrea, privind mult trâmbiţatul proiect prin care se vor reabilita şi moderniza 10.000 de kilometri de drumuri “de interes local”. “Vă facem cunoscut, stimate domnule deputat, faptul că Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului pentru implementarea programului Reabilitare şi modernizare – 10.000 km Drumuri de interes local aflat în procedură de avizare”, i-a precizat Udrea lui Constantin Mazilu. Şefa Dezvoltării susţine că lansarea programului va avea loc odată cu publicarea Hotărârii Guvernului în Monitorul Oficial, în cadrul căruia se vor preciza criteriile privind modul de promovare şi finanţare a drumurilor de interes judeţean şi local. Însă Udrea nu suflă nici un cuvânt despre priorităţile ministerului pentru judeţul Vâlcea. (Mesagerul de Vâlcea )

“Vorbăria multă e sărăcia omului!”, spune un proverb românesc, după care m-am ghidat şi mă voi ghida atâta vreme cât vă voi reprezenta pe dumneavoastră, stimaţi prieteni din colegiul Bălceşti, în Parlamentul României. Sau mai modern, dacă vreţi, “faptele şi nu vorbele” constituie politica mea. Am fost acuzat recent că nu iau toată ziua cuvântul în plenul Parlamentului, după cum fac mulţi colegi de-ai mei doar ca să se bage în seamă sau să-şi plătească tot felul de poliţe personale, doar-doar îi bagă presa în seamă şi mai aud şi alegătorii lor câte ceva despre ei. Politica mea este cea a faptelor şi asta se poate verifica nu doar în teren, atunci când mă aflu printre dumneavoastră, ci şi pe pagina de internet a Camerei Deputaţilor. Sunt semnatarul a 27 de legi prin care încerc să impun normalitatea în mai multe domenii de activitate. De asemenea, de fiecare dată când mi-aţi semnalat diverse nereguli, de orice fel, nu am dat înapoi să-i întreb pe miniştrii ce soluţii au pentru nevoile poporului. Textele celor 19 interpelări iniţiate dovedesc preocuparea mea faţă de nevoile dvs, dar şi cele ale întregii populaţii. Nu mă voi opri aici, ci am în pregătire, chiar şi pe perioada vacanţei parlamentare, o serie de acte normative şi întrebări pe care le voi adresa membrilor Guvernului. De asemenea, vă reamintesc că, şi în această sesiune parlamentară care ia sfârşit la 1 iulie, am fost raportor pentru mai multe acte normative în plenul Camerei Deputaţilor, legi care au trecut prin Comisia de Industrii în care activez. Altfel spus, am susţinut în faţa colegilor mei parlamentari oportunitatea adoptării mai multor proiecte de lege. Dragi concetăţeni, la toate realizările mele parlamentare aţi contribuit şi dvs. şi de aceea vă cer în continuare sprijinul ca să facem o Românie mai bună.

Cu stimă, Constantin Mazilu, deputat UNPR al Colegiului Bălceşti.
(Mesagerul de Vâlcea )