Dan Mazilu Blog

Iată cum se dezbate o lege!

Derularea procedurii legislative în plenul Camerei presupune o dezbatere generală asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative şi o dezbatere pe articole dacă în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse. Dar traseul unei legi nu se opreşte imediat ce a fost adoptată de plen, ci trece şi pe la Guvern, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Avocatul Poporului, iar apoi este trimisă la preşedinţie spre promulgare.

După aprobarea ordinii de zi de către Cameră pentru orice şedinţă de plen, proiectele de lege şi propunerile legislative se supun dezbaterii şi adoptării, în succesiunea în care ele au fost înscrise în ordinea de zi. Dezbaterea generală este precedată de prezentarea de către iniţiator a motivelor care au condus la promovarea iniţiativei legislative. Intervenţia iniţiatorului este urmată de prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond. Raportul este prezentat de preşedintele comisiei sau de un raportor desemnat de for. După prezentarea raportului, preşedintele de şedinţă dă cuvântul deputaţilor, în ordinea înscrierii lor la cuvânt. Iniţiatorul proiectului sau al propunerii legislative, preşedintele comisiei sesizate în fond sau raportorul acesteia au dreptul să ia cuvântul înainte de închiderea dezbaterii generale. În faza dezbaterilor generale nu pot fi propuse amendamente. Dacă în raportul comisiei se propune respingerea iniţiativei legislative, după încheierea dezbaterii generale preşedintele de şedinţă supune votului Camerei iniţiativa sau votul poate fi dat şi într-o şedinţă specială de vot.
Cine ia cuvântul la dezbaterile generale?
Dacă în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse, Camera trece la dezbaterea pe articole a iniţiativei legislative. La discutarea articolelor pot lua cuvântul: deputaţii, reprezentantul Guvernului sau al iniţiatorului şi raportorul comisiei sesizate în fond. În luările de cuvânt, pot fi făcute doar amendamente ce privesc probleme de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice. Discutarea articolelor începe cu amendamentele depuse la comisii, admise şi respinse. În cazul în care amendamentele au consecinţe importante asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative, preşedintele de şedinţă poate hotărî trimiterea textelor în discuţie comisiilor sesizate în fond. Iniţiatorul amendamentului şi reprezentantul Guvernului au dreptul să fie ascultaţi în cadrul comisiei.
Camera se pronunţă prin vot distinct asupra fiecărui amendament, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
Şeful statului aprobă şi el orice lege
Dacă există cvorum legal, proiectul de lege sau propunerea legislativă în ansamblu se supun Camerei spre adoptare în forma rezultată din dezbaterea pe articole. Proiectele sau propunerile de revizuire a Constituţiei se adoptă cu votul a cel puţin 2/3 din numărul membrilor fiecărei Camere. Legile organice se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere. Legile ordinare se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră. Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se semnează de preşedintele acesteia. Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se înaintează Senatului, în calitate de Cameră decizională, cu menţionarea prevederilor care ţin de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor, dacă este cazul. Guvernul va fi înştiinţat despre acest lucru. Legea adoptată de Camera Deputaţilor pe care Senatul s-a pronunţat ca primă Cameră sesizată ori, după caz, în calitate de Cameră decizională pentru unele prevederi, semnată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, se comunică, cu cinci zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Dacă legea este adoptată în procedură de urgenţă, termenul este de două zile. După împlinirea acestor termene legea se trimite, sub semnătura preşedintelui Camerei Deputaţilor, Preşedintelui României în vederea promulgării.(Mesagerul de Vâlcea )

Ce este procedura legislativă?

Parlamentarii se ceartă şi votează, cam asta crede aproape toată lumea despre activitatea aleşilor în băncile Camerei Deputaţilor şi Senatului. Însă voturile se dau pe legi, de mai multe ori, în mai multe foruri ale Parlamentului, sau, cel mai corect spus, fiecare iniţiativă legislativă trece printr-o procedură standard, care şi defineşte activitatea senatorilor şi deputaţilor. Iar aşa-zisele confruntări de opinii sunt generate, de cele mai multe ori, de punctele de vedere diferite asupra unor legi, sau în funcţie de interpretarea actelor normative.

Parlamentul României adoptă legi, moţiuni şi hotărâri. Legile sunt împărţite în trei categorii, respectiv legi constituţionale, prin care se modifică Constituţia, legi organice şi legi ordinare. Etapele principale ale procedurii legislative sunt: iniţiativa legislativă, sesizarea Camerelor, examinarea proiectelor de lege în comisii parlamentare, dezbaterea în şedinţe plenare, votul, controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare, adică dacă legea este conformă prevederilor legii fundamentale, şi promulgarea acestora de către Preşedintele României. În condiţiile prevăzute de Regulament, Camera Deputaţilor poate adopta proiecte de legi şi propuneri legislative în procedură obişnuită sau în procedură de urgenţă. Iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, deputaţilor, senatorilor, precum şi unui număr de 100.000 de cetăţeni cu drept de vot, în condiţiile prevăzute de Constituţie.
Senatul şi Camera îşi impart prioritatea
Cele două camere ale Parlamentului îşi împart, conform Constituţiei, şi nu la voia întâmplării, prioritatea decizională pe anumite legi. Camera Deputaţilor se pronunţă în calitate de primă Cameră sesizată asupra proiectelor de legi şi propunerilor legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestora, precum şi asupra anumitor proiecte de legi organice, enumerate expres şi limitativ de Constituţie. Pentru proiectele de legi şi propunerile legislative de nivelul legilor ordinare, altele decât cele care privesc tratatele, acordurile internaţionale şi măsurile legislative ce rezultă din aplicarea acestora, precum şi pentru proiectele de legi organice, altele decât cele prevăzute de Constituţie, Camera Deputaţilor se pronunţă în calitate de Cameră decizională. Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru legile de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile, iar pentru legile de aprobare a ordonanţelor de urgenţă de 30 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate şi se trimit Senatului în vederea dezbaterii şi adoptării.
O lege este votată de mai multe ori!
Proiectele de legi sau propunerile legislative se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor cu avizul Consiliului Legislativ. După primirea şi înregistrarea acestora, Biroul permanent al Camerei le distribuie parlamentarilor şi le trimite comisiilor permanente pentru examinarea în fond sau pentru avizare. După primirea proiectelor de legi sau a propunerilor legislative, deputaţii, grupurile parlamentare şi Guvernul pot face amendamente motivate în scris la proiectele sau propunerile legislative respective. Amendamentele se supun examinării comisiilor competente. Comisia permanentă sesizată în fond întocmeşte un raport care va propune adoptarea, adoptarea cu modificări sau respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative examinate şi va cuprinde amendamentele admise şi amendamentele respinse. Raportul se referă şi la avizele celorlalte comisii, avizul Consiliului Legislativ, punctul de vedere al Guvernului, precum şi la alte avize, dacă este cazul. Raportul întocmit de comisia sesizată în fond se difuzează de către Biroul permanent membrilor Camerei şi Guvernului. Proiectele de lege şi propunerile legislative, pentru care s-a întocmit un raport din partea comisiei sesizate în fond, se înscriu pe ordinea de zi a Camerei. Acestea sunt dezbătute pe îndelete, împreună cu amendamentele adoptate de comisii precum şi cu cele respinse. Apoi se trece la votul amendamentelor şi apoi al legii. (Mesagerul de Vâlcea )

Parlamentarii se asociază după interesele politice

Deşi sunt puternici datorită atribuţiilor cu care au fost învestiţi de către electorat, politicienii din băncile Parlamentului nu sunt de capul lor la Camera Deputaţilor. Imediat după alegeri, majoritatea acestora se afiliează grupului parlamentar al partidului sub sigla căruia au candidat. Însă, există diverse situaţii în care aceştia renunţă la apartenenţa la un grup politic din Parlament în favoarea altuia, sau se declară independenţi de orice coloratură politică. Dar ce este grupul parlamentar?
Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaţilor. Ele se pot constitui din cel puţin zece deputaţi care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid, ale aceleiaşi formaţiuni politice, alianţe politice sau alianţe electorale. Deputaţii unui partid sau ai unei formaţiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar. Politicienii care au candidat pe listele unei alianţe politice sau alianţe electorale şi fac parte din partide politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor din care fac parte. Aleşii partidelor politice, formaţiunilor politice, alianţelor politice sau alianţelor electorale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite. Însă, parlamentarii care reprezintă minorităţile naţionale, altele dacât minoritatea maghiară, pot constitui un singur grup parlamentar.
Fiecare grup are o conducere stufoasă
În prima sa şedinţă, fiecare grup parlamentar procedează la desemnarea conducerii proprii, alcătuită dintr-un lider şi, după caz, din unul sau mai mulţi vicelideri şi un secretar. Liderul grupului prezină Camerei coloratura politică a acestuia, precum şi componenţa lui numerică şi nominală. În prima şedinţă de constituire a Camerei Deputaţilor, grupurile parlamentare sunt prezentate în ordinea mărimii acestora, rezultată în urma alegerilor. Preşedintele Camerei Deputaţilor împreună cu liderii grupurilor parlamentare repartizează la începutul primei sesiuni a legislaturii, locurile în sala de şedinţe pentru fiecare grup parlamentar. Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obţinut mandate în urma alegerilor este interzisă. Dacă un parlamentar îşi părăseşte grupul, sau dacă se produce vreo rocadă de funcţii, sau orice altă modificare intervenită în componenţa unui grup parlamentar se aduce la cunoştinţă preşedintelui Camerei Deputaţilor sub semnătura liderului grupului şi, după caz, a deputatului. Preşedintele Camerei Deputaţilor informează deputaţii, în şedinţă publică, asupra modificărilor intervenite în componenţa grupurilor parlamentare.
Care este rolul acestor grupuri?
Grupurile parlamentare îndeplinesc un rol major în activitatea Camerei Deputaţilor atât în ceea ce priveşte constituirea organelor de lucru şi de conducere, cât şi în ceea ce priveşte definirea atitudinii şi a poziţiei politice a deputaţilor faţă de proiectele de lege supuse dezbaterii. Astfel, grupurile parlamentare fac propuneri pentru componenţa Comisiei de validare a mandatelor de deputat, propun candidaţi pentru alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor şi pentru alegerea membrilor Biroului permanent, în limita locurilor ce le revin, prezintă opţiunea deputaţilor din respectivul grup pentru a face parte din comisiile permanente, avansează propuneri pentru funcţiile din birourile acestora şi desemnează deputaţii care vor face parte din alte comisii ale Camerei Deputaţilor, cu respectarea configuraţiei politice a acestui for legilslativ. Grupurile aleşilor stabilesc un echilibru politic, dar, la fel de bine, pot cere revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor conducerii comisiilor permanente, propuşi de grupul respectiv. Reprezentanţii grupurilor politice participă la stabilirea ordinii de zi şi pot cere modificarea ordinii de zi a şedinţelor dn plen ale Camerei Deputaţilor, pot prezenta amendamente şi pot cere încheierea dezbaterii asupra unei probleme puse în discuţia şedinţei. Una dintre cele mai uzitate atribuţii ale acestora este solicitarea verificării întrunirii cvorumului în cursul şedinţelor în plen. Grupurile parlamentare, în funcţie de ponderea lor în Camera Deputaţilor, au la dispoziţie logistica necesară în vederea desfăşurării activităţii, autoturisme, personal de secretariat şi de specialitate, potrivit hotărârii Biroului permanent. (Mesagerul de Vâlcea )

Şeful parlamentarilor are mai multă putere decât premierul

Preşedintele Camerei Deputaţilor joacă un rol important în actul democratic. Cel care deţine această funcţie are mai multă prioritate decât orice ministru sau chiar premier. Altfel spus, şeful deputaţilor este cel de-al treilea om în stat, după preşedintele ţării şi după preşedintele Senatului. Şi puterile sale sunt destul de numeroase, bine definite prin Constituţie, însă limitate în anumite privinţe.

Preşedintele Camerei Deputaţilor are o categorie largă de atribuţii. Acesta îi convoacă pe deputaţi în sesiuni ordinare sau extraordinare, conduce lucrările plenului Camerei Deputaţilor, asistat obligatoriu de doi secretari, şi asigură menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum şi respectarea prevederilor regulamentului aleşilor. Şeful deputaţilor are şi rol de moderator al dezbaterilor. Acesta acordă cuvântul, conduce discuţiile, sintetizează problemele puse în dezbatere, stabileşte ordinea votării, precizează semnificaţia votului şi anunţă rezultatul acestuia. Aşa cum vă informam şi în numărul trecut al ziarului „Mesagerul de Vâlcea”, cel de-al treilea om în stat conduce şi lucrările şedinţelor Biroului permanent, adică al conducerii acestei camere a Parlamentului. În caz de nevoie, acesta sesizează Curtea Constituţională privind unele acte normative. Mai mult, acesta trebuie să asigure trimiterea de îndată la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de legi adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ori, după caz, preşedintelui României, spre promulgare, a legilor votate, în termenele legale. Şeful Camerei Deputaţilor nu doar reprezintă România în relaţiile interne şi externe, ci trebuie să le dea aleşilor explicaţii privind utilizarea fondului de protocol pe care îl are la dispoziţie.
Ce atribuţii are Biroul permanent?
Biroul permanent sau conducerea are, la fel ca şi preşedintele, o serie de aribuţii în domenii total diferite. Acest for propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare, solicită preşedintelui deputaţilor convocarea unei sesiuni extraordinare, supune aprobării Camerei Deputaţilor regulamentul acesteia, precum şi propunerile de modificare. De asemenea, Biroul prezintă Camerei Deputaţilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar, pregăteşte şi asigură desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor Camerei Deputaţilor, primeşte sub formă electronică şi asigură difuzarea pe site-ul Camerei Deputaţilor a proiectelor de legi, propunerilor legislative, proiectelor de hotărâri ale Camerei Deputaţilor, amendamentelor primite de la Guvern şi rapoartelor comisiilor parlamentare. În funcţie de ceea ce decid membri conducererii, iniţiativele legislative parcurg diverse trasee prin Parlament. Mai exact, acestea poti fi reţinute spre dezbatere şi adoptare de Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată sau trimise mai întâi la Senat pentru care Camera Deputaţilor este Cameră decizională, adică are ultimul cuvânt din Parlament pe o lege prin exprimarea votului său. În afară de distribuirea la casetele deputaţilor a programului de lucru şi a documentelor de pe ordinea de zi a şedinţelor, acest for rezolvă orice sesizare privind situaţia de incompatibilitate, vacantare, blocaj sau comportament abuziv din partea unui grup de deputaţi.
Administrează şi controlează serviciile Camerei
Pe lângă deciziile politice şi de organizare legislativă, acestui for de conducere îi revin şi unele atribuţii strict administrative. Concret, Biroul permanent conduce şi controlează serviciile Camerei Deputaţilor, aprobă regulamentul privind paza şi accesul persoanelor în Palatul Parlamentului, avizează şi supune aprobării plenului Camerei structura organizatorică, organigrama şi regulamentul serviciilor Camerei Deputaţilor. Conducerea    se mai ocupă şi de organizarea relaţiilor cu parlamentele altor state, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politică externă şi a altor comisii permanente, informând Camera Deputaţilor asupra măsurilor stabilite, inclusiv cu privire la componenţa nominală a delegaţiilor. În prealabil însă, supune spre aprobarea tuturor deputaţilor componenţa delegaţiilor permanente acreditate la organizaţiile parlamentare mondiale, pe baza consultării grupurilor parlamentare şi cu respectarea configuraţiei politice iniţiale a Camerei. Nu în ultimul rând, conducerea propune Camerei Deputaţilor numirea secretarului general şi a secretarului general adjunct. (Mesagerul de Vâlcea )